| GLORIA |
| 27 noiembrie, ora: 20.00 |
|
|
formatie cu cinci componenti din Rwanda, Rep.Democrata Congo, Republica Centrafricana, Camerun si Romania.
Piesele sunt africane cu influente de toate genurile muzicale.
Trupa Gloria a fost infiintata la sfarsitul anului 1997 din dorul de muzica africana, inexistenta pe piata romaneasca. Printre proiectele muzicale de viitor ale formatiei se numara si un album cu 10 melodii. Pentru toti refugiatii din Romania, vedeta tv si cantareata de origine africana este un adevarat model de succes.
Venita in Romania in urma cu 10 ani, Mbela a facut un efort imens pentru a se integra in societatea romaneasca. Fiindca experienta de refugiat a marcat-o, vedeta tv a infiintat in anul 2000 Organizatia Femeilor Refugiate in Romania, care are ca activitate sustinerea refugiatilor.
Membrii organizatiei au acces la informare si sprijin in ceea ce priveste integrarea cat mai usoara pe teritoriul romanesc.
Daca i s-ar cere sa renunte la una din cele trei activitati in care este implicata trup si suflet, Mbela marturiseste ca nu poate sa faca acest lucru, mai ales ca toate sunt strans legate una de cealalta.
|
|
| BALCAZ |
| martie 2005, ora: 20.00 |
|
|
Balcaz: Tavitian şi Iordache la Clubul La Scena
Nicolae Prelipceanu
Marţi seară, duo-ul Harry Tavitian - Mihai Iordache s-a produs la clubul bucureştean La Scena, într-o sală mică, ai cărei pereţi au fost parcă daţi la o parte, ascultătorii fiind plimbaţi prin lumea lui Ion Barbu, într-un Isarlîc muzical, marcat de revenirea motivului "Barbu Lăutaru".
De fapt, concertul celor doi, o suită de fabuloase improvizaţii pe teme balcano-caucaziene, se intitulează Balcaz, de la Balcani şi Caucaz. După urechea noastră, parcă tonurile ar fi înclinat mai mult spre Balcani. După ce a fost partener cu percuţionistul Corneliu Stroe, Harry Tavitian şi-a găsit în Mihai Iordache un alt partener ideal: acest tînăr slab de zici că acuşi-acuşi cade are o energie comparabilă cu aceea a mai vechiului nostru cunoscut şi admirat Tavitian.
Iordache îi ţine piept, dacă preferaţi această expresie, de fapt improprie muzicii, cu succes, nu e un acompaniator, ci un creator el însuşi, schimbînd instrumentele de suflat cu acelaşi succes cu care o face Tavitian cînd trece de la claviatură la fluiere mici cu sunete pătrunzătoare. Cu suflul lui Iordache, ţevile diverse scot sunete omeneşti uneori, ca şi, de partea cealaltă, instrumentele pe care le mînuieşte Harry Tavitian. Creator al unui gen nou, aşa-numitul etno-jazz, Tavitian se întrece pe sine la fiecare nouă apariţie, uimindu-şi auditoriul cu imaginaţia sa debordantă în seriile savant distribuite de variaţiuni ale temelor pe care şi le alege. Ca să nu mai vorbim despre trecerile de la calmul cel mai agrest la vulcanul dezlănţuirilor paroxistice. E un patetism care convieţuieşte armonios cu ironia citării, pe care nu-l vei auzi în altă parte.
Din păcate, asemenea seri sunt mai rare în Bucureşti decît în Constanţa sau în oraşele unde este invitat duo-ul Tavitian-Iordache. Într-un fel e bine pentru cei doi remarcabili artişti: aşa, prestaţia lor este ţinută minte ca un eveniment. Tot un eveniment va fi, se pare, şi CD-ul la care cei doi artişti lucrează în aceste zile.
România Liberă
BALCAZ
Un proiect de spectacol
Harry Tavitian şi Mihai Iordache, doi muzicieni de jazz cu serioase antecedente comune, intrau, în 23 septembrie 2004, într-un studio de înregistrări şi realizau, dintr-o singură cântare, o matriţă pentru un viitor CD. Lucrarea, intitulată Balcaz – apropiere a termenilor Balcani şi Caucaz – propunea o călătorie iniţiatică în spaţiul dintre două repere, rezultat al unor acumulări de o viaţă pentru jazzistul armean, născut la Constanţa, care după sute de combinaţii scenice de senzaţie regăsise un interlocutor ideal în Mihai Iordache - un saxofonist tulburător de viu şi deschis, descoperit în urmă cu două decade, la festivalul de jazz de la Costineşti, într-un jam session, când Iordache urca prima oară pe scenă iar Tavitian, fascinat de ce putea face adolescentul acela firav cu un fluier, l-a instigat să-şi deschidă aripile. Azi, când Iordache e una dintre cele mai frumoase făgăduinţe ale noului jazz, orice astfel de întâlnire se-ntâmplă la cele mai ameţitoare cote. Partenerul după care tânjea, de multă vreme, Tavitian, pentru această poveste în doi – despre doi prieteni, doi parteneri de drum care-şi sunt unul altuia călăuze, între două lanţuri de munţi, două lumi şi infinitele punţi pe care trecerea lor le-ar putea întinde pentru propria noastră călătorie, care nu-i, în nici un caz, geografică. Fie ea de la Nord la Sud, de la Vest la Est, de la Est la Est, de la mall la biserică, de la geampara la muzica de liturghie, de la fluieraşul ciobanului la saxofonul bariton sau alto, de la Noe la Noi, de la o făptură la alta, fie prin teribila Zonă a lui Tarkovski, fie prin vălul dintre profan şi sacru, al lui Eliade, infinit mai subţire decât tegumentul unei crisalide şi infinit mai lung decât orice lanţ de munte.
Într-o mansardă, pe Mântuleasa, avu loc, într-un cerc restrâns de prieteni, prima audiţie a matriţei “calde”, proaspăt ieşite din agregatul de înregistrat... Un alt spaţiu magic, legat de Eliade - mai precis, în podul clubului La Scena, loc în care un mic echipaj al Fundaţiei ParteR începuse o construcţie la fel de magică - Teatrul ARCA, al doilea teatru independent din Bucureşti. Audiţia răvăşitoarei poveşti a celor doi pelerini (Tavitian la pian, fluiere de lemn, percuţie şi voce, Iordache la saxofoane, fluiere şi didjeridoo) ne-a reamintit că între Araratul lui Tavitian şi Arca noastră nu-s doar apropieri care ţin de-o anumită geografie lingvistică... De altfel unul dintre co-fondatorii ParteR, Mugur Grosu, colaborase la multe proiecte ale Fundaţiei Tavitian iar, cu opt ani în urmă, realizase cu Harry spectacolul Praznic, un jazz-performance la Muzeul de Artă din Constanţa, gândit ca un dialog între hrana pântecului şi hrana spirituală: o instalaţie cinetică - o pădure de 1000 de linguri de lemn suspendate deasupra publicului şi care dansau literalmente în aer, în dialog cu alte asemenea obiecte, suspendate deasupra scenei - linguri, furculiţe şi satâre de lemn decorate, cioplite “deturnate” de la funcţia lor culinară şi care, prin muzica lui Tavitian şi-a invitaţilor săi (trupa Jazz Unit), dialogau coregrafic cu uneltele foamei... Deschiderea oferită de Muzeul de Artă nu a rămas nerecompensată de public – în special de acela înclinat să perceapă un muzeu ca pe un bastion al valorilor instituţionalizate, clasicizate, atemporale, rupte de viaţă, necum ca pe-un poligon de proiecte de avangardă... Spectacolul s-a bucurat şi de suportul material al avocatului Cătălin Dancu şi al jurnalistului Sorin Roşca Stănescu. Iată că a venit vremea să testăm iar deschiderea unor instituţii şi personalităţi pentru un proiect similar: pentru că Balcaz nu e doar o sumă de formule sonore, pe care le-am putea păstra conservate într-un CD, ci o poveste vie, a unor punţi posibile, spectacolul unei călătorii şi-al unor dialoguri fantastice, care merită şi pentru care a fost gândită o punere în scenă pe măsură. Iar Fundaţiile noastre, mizând pe filosofiile lor comune, vor colabora pentru realizarea unui şir de spectacole cu caracter multicultural, ce se vor desfăşura de la Bucureşti până la Ljubljana.
Bucureşti – Institutul Francez
Debutul acestui proiect a fost gândit a se desfăşura la Sala Elvira Popescu, de la Institutul Francez din Bucureşti, din motive multiple:
• Atât Harry Tavitian cât şi Fundaţia ParteR au colaborat excelent cu aceasă instituţie, care a dovedit în repetate ocazii deschidere faţă de proiecte contemporane – la care adesea rezonează tardiv, sau deloc, ordonatorii de credit tradiţionali... (În luna martie, în cadrul festivalului “Lovitură de teatru”, ParteR - prin programul său, Teatrul ARCA - a pus în scenă, cu suportul Institutului Francez din Bucureşti, spectacolul “Artă” de Yasmine Reza)
• O asociere între Institutul Francez şi un proiect a cărui titulatură evocă spaţiul dintre Caucaz şi Balcani e un debut excelent pentru un proiect multicultural – centrat pe ideea de punţi şi comunicare, iar nu pe cea de regionalizare. Balcaz ca model de sinteză, de relaţionare, iar nu ca obsesie geo-politică. Trebuie, totuşi, să subliniem că privim acest spectacol ca pe un tribut adus personalităţii lui Mircea Eliade – revendicat în egală măsură de cultura franceză şi cea română dar al cărui spirit a revelat punţi între toate culturile lumii.
• Sala Elvira Popescu dispune de toate dotările necesare acestui spectacol, chiar şi de pian, fiind suficient de încăpătoare dar şi suficient de intimă pentru o anumită relaţie între artişti şi public. Şi, cel mai important lucru, scena dispune, în interiorul părţilor laterale ce corespund cortinei, de câte o structură metalică verticală ce e indispensabilă instalaţiei ce se va construi pe parcursul spectacolului.
Sacru şi profan
Spectacolul va evolua în două secţiuni paralele. Cea muzicală, susţinută de Harry Tavitian şi Mihai Iordache, este gândită în 11 scene, majoritatea subintitulate obsesiv Cicerone (călăuză). În paralel, în partea din faţă a scenei, exact în zona cortinei, se va desfăşura o instalaţie conform scenariului lui Mugur Grosu: două personaje invizibile pentru public vor dialoga din culise aruncându-şi un ghem de sfoară care va traversa scena când într-un sens când în altul, iar firele care se vor desfăşura la fiecare trecere vor fi întinse şi legate în puncte precise pe cei doi stâlpi metalici din dreptul cortinei. Cu fiecare astfel de fir se va ţese, între artişti şi public, o perdea de linii subţiri, până ce se vor realiza toate combinaţiile posibile dintre punctele distribuite la distanţe simetrice pe cei doi stâlpi, pentru a compune, în final, o reţea cu o structură perfectă, armonioasă, similară uneia dintre planşele lucrării “Pendulul lui Foucault” de Umberto Eco. Astfel, între spectatori şi artiştii de jazz de pe scenă, care au o evoluţie liberă, plină de dramatism, se interpune treptat această structură rece, minimalistă, înaltă, ca un perete de raze subţiri care va refuza, treptat, accesul direct la detaliul profan, fizic, scenic, al demersului celor doi jazzmeni – refuz care nu se adresează publicului, ci doar unui fel anume de-a privi şi a “auzi”. De altfel, la finalul spectacolului, artiştii vor reveni în “partea” publicului, ajutându-se de două foarfece...
Invitaţie
Fundaţiile Harry Tavitian şi ParteR sunt onorate să adreseze Institutului Francez din Bucureşti invitaţia de a se asocia la acest proiect. Un parteneriat ideal s-ar realiza în următorii termeni:
1. accesul liber în Sala Elvira Popescu într-o zi a lunii aprilie, pe care-o vom stabili de comun acord; înţelegem, astfel, că Fundaţiile nu vor plăti chirie pentru sală, vor beneficia de suportul tehnic necesar pentru spectacol (pian, microfoane, sonorizare, lumini) şi vor putea, în cursul acelei zile, face repetiţii.
2. drept exclusiv de valorificare a acestui spectacol, pentru acoperirea cheltuielilor de organizare; Institutul Francez îşi va rezerva un număr de locuri pentru proprii invitaţi, dar nu mai mult de un sfert din capacitatea totală a sălii.
3. promovarea evenimentului pe canalele media partenere cu Institutul Francez, în comun acord cu Fundaţiile noastre, ParteR urmând să furnizeze suportul grafic şi informal; pe toate materialele promoţionale, inclusiv pe caietele de sală, va fi nominalizat parteneriatul cu Institutul Francez.
Vă rugăm să ne comunicaţi în cel mai scurt timp posibil dacă agreaţi propunerea noastră.
Cu încredere,
Mugur Grosu,
Fundaţia ParteR
|
|
| Lansare CD Margento |
| Miercuri, 14 sept, ora: 19.00 |
|
|
multimedia Margento
Margento are placerea de a va invita la lansarea primului album multimedia de poetry-performance/action painting/rock din Romania - "Margento"
echipa: Chris Tanasescu, Grigore Negrescu, Maria Răducanu, Valentin Baicu, Costin Dumitrache, Valentin Q
|
|
| TV SHOW-UL DE LA SCENA |
| Joi, 1 septembrie, ora: 21.00 |
|
|
evenimentul:
"TV SHOW-UL DE LA SCENA" în direct cu Mihai Razus, Vasile Calofir, Eduard Dumitru, Florin Rosu, Adrian Stoica
Cei cinci actori invita publicul sa se transforme in figuratia de pe platourile de filmare din TV.
|
|
| Aroma del Sol-Dharma Creative |
| Duminică, 11 decembrie, ora: 18.00 |
|
|
eveniment
Aroma del Sol [Dharma Creative]
cu Bully, Exaybachay, D-pression
…sunday chill, eveniment down tempo condimentat cu expoziţie de fotografie, împreună cu nelipsitele surprize Dharma Creative...
|
|
1 2 |
)
)
)
)
)
)
)
